Tipurile de fonduri: monetare, de obligațiuni, de acțiuni

Fondurile de investiții se împart, după ce dețin, în câteva familii mari: fonduri monetare, fonduri de obligațiuni, fonduri diversificate (mixte) și fonduri de acțiuni, la care se adaugă variante specializate, ca fondurile de fonduri sau cele indexate. Fiecare familie are alt „motor” care îi mișcă valoarea: dobânzile pe termen scurt, prețul obligațiunilor, evoluția burselor sau o combinație a lor. De aici diferă și cât de mult poate oscila investiția ta de la o lună la alta.

Cunoașterea acestor familii te ajută să citești corect denumirea unui fond, să înțelegi de ce valoarea lui a scăzut într-o anumită perioadă și să-l pui în legătură cu orizontul tău. Articolul descrie fiecare tip, cu riscurile specifice și cu întrebările pe care le pui înainte de a-l alege. Informațiile sunt generale și educative, nu recomandări de investiții; toate tipurile de fonduri, inclusiv cele monetare, pot înregistra pierderi.

Cum se clasifică fondurile după active

Clasificarea după active arată în ce investește fondul în principal și este scrisă în politica de investiții din prospect și în documentul cu informații esențiale (KID). Clasele de active de bază, acțiuni, obligațiuni și instrumente monetare, sunt explicate în Clasele de active explicate: acțiuni, obligațiuni, numerar.

Ca reper rapid, fiecare familie răspunde la altă întrebare:

• fondul monetar: „Unde țin bani pe termen scurt, cu fluctuații mici?”
• fondul de obligațiuni: „Cum obțin venituri din dobânzi pe câțiva ani, acceptând unele variații?”
• fondul diversificat: „Cum combin creșterea acțiunilor cu stabilitatea relativă a obligațiunilor într-un singur produs?”
• fondul de acțiuni: „Cum particip la creșterea companiilor pe termen lung, acceptând scăderi mari pe parcurs?”

Pe lângă clasa de active, contează moneda (lei, euro, dolari), zona geografică și stilul de administrare, activ sau indexat. Cadrul general al fondurilor, cu rolul SAI-ului și al depozitarului, este prezentat în Fondurile de investiții: ghid complet pentru începători.

Fondurile monetare

Fondurile monetare investesc în instrumente cu scadență foarte scurtă și cu risc redus, iar valoarea lor crește de regulă lent și constant, în ritmul dobânzilor pe termen scurt. Sunt folosite ca loc de parcare pentru bani de care ai nevoie în curând.

Ce dețin

• depozite bancare pe termen scurt;
• titluri de stat cu scadență apropiată, cum sunt certificatele de trezorerie;
• alte instrumente ale pieței monetare, cu rating ridicat;
• numerar.

În Uniunea Europeană, fondurile monetare respectă reguli specifice privind scadența medie, lichiditatea și calitatea activelor, stabilite printr-un regulament european dedicat.

Ce le mișcă valoarea

Motorul principal este nivelul dobânzilor pe termen scurt, influențat de politica monetară a băncii centrale. Când dobânzile scad, randamentul fondurilor monetare scade în timp, cu o întârziere. Informațiile oficiale despre politica monetară găsești pe site-ul BNR.

Ce nu sunt

Important: Un fond monetar nu este un depozit bancar. Unitățile lui nu sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare și pot, în situații rare, să piardă din valoare, de exemplu dacă un emitent din portofoliu are probleme sau dacă dobânzile se mișcă brusc.

Comparația dintre economisirea în depozite și investiție este dezvoltată în Titluri de stat vs. depozit bancar: ce diferențe există.

Fondurile de obligațiuni

Fondurile de obligațiuni investesc în titluri de datorie emise de state, municipalități sau companii, iar valoarea lor depinde în principal de evoluția dobânzilor din piață și de capacitatea emitenților de a plăti. Fluctuațiile sunt de regulă mai mari decât la fondurile monetare și mai mici decât la cele de acțiuni.

Riscul de dobândă și durata

Prețul unei obligațiuni existente scade când dobânzile din piață cresc, pentru că obligațiunile noi plătesc cupoane mai mari. Sensibilitatea la această mișcare se măsoară prin durată (duration), exprimată în ani: cu cât durata portofoliului este mai mare, cu atât VUAN-ul fondului reacționează mai puternic la schimbarea dobânzilor.

Un exemplu orientativ, simplificat: un portofoliu cu durata de 5 ani pierde aproximativ 5% din valoare dacă dobânzile cresc brusc cu un punct procentual, și câștigă aproximativ la fel dacă scad. Aproximarea ignoră alți factori, dar arată de ce fondurile de obligațiuni pe termen lung pot avea ani negativi. Mecanica obligațiunilor, cu cupon și scadență, este explicată în Obligațiunile explicate: cupon, scadență și randament.

Riscul de credit

Fondurile care cumpără obligațiuni corporative oferă de obicei randamente mai mari decât cele care dețin doar titluri de stat, în schimbul riscului ca unii emitenți să nu-și plătească datoriile. Ratingurile emitenților și limitele de concentrare apar în prospect și în rapoartele fondului.

Fondurile de acțiuni

Fondurile de acțiuni investesc cea mai mare parte a activelor în acțiuni ale companiilor, iar valoarea lor urmează piețele bursiere, cu creșteri și scăderi care pot fi mari și de durată. Sunt gândite pentru orizonturi lungi, în care investitorul poate aștepta revenirea după perioadele negative.

Ce le diferențiază

• Zona geografică: piața locală, Europa, Statele Unite, piețele emergente sau toată lumea.
• Sectorul: unele fonduri se concentrează pe un singur domeniu, de exemplu tehnologie sau energie.
• Mărimea companiilor: companii mari, medii sau mici; cele mici au de regulă fluctuații mai mari.
• Stilul: companii „de valoare”, considerate ieftine față de profituri, sau „de creștere”, cu profituri în expansiune rapidă.

Ce le mișcă valoarea

Prețurile acțiunilor reflectă așteptările despre profiturile viitoare ale companiilor, nivelul dobânzilor, cursul de schimb și starea generală a economiei. Pe termen scurt, sentimentul investitorilor poate muta prețurile mult, în ambele direcții. Cum reacționezi la astfel de perioade este discutat în Volatilitatea: cum reacționezi la scăderile pieței.

Atenție: Un fond de acțiuni concentrat pe o singură țară sau pe un singur sector poate scădea mult mai abrupt decât un fond global, chiar dacă în anii buni a crescut mai repede. Concentrarea înseamnă dependență de puțini factori.

Fondurile diversificate (mixte)

Fondurile diversificate combină acțiuni, obligațiuni și instrumente monetare într-un singur portofoliu, în proporții stabilite de politica de investiții. Ele oferă o variantă „la pachet” pentru cine nu vrea să combine singur mai multe fonduri.

Proporțiile pot fi:

• fixe sau aproape fixe, de exemplu în jur de o treime acțiuni și restul obligațiuni;
• variabile în limite largi, la decizia administratorului, în funcție de evaluarea pieței;
• descrescătoare în timp, la fondurile cu dată-țintă, care reduc treptat ponderea acțiunilor pe măsură ce se apropie data anunțată.

Denumiri ca „prudent”, „echilibrat” sau „dinamic” sugerează ponderea acțiunilor, dar nu există o definiție unică pentru ele. Verifică în KID și în fișa lunară ce pondere reală au acțiunile. Felul în care se împarte un portofoliu pe clase de active este explicat în Alocarea activelor: cum împarți portofoliul pe clase.

Alte tipuri pe care le vei întâlni

Pe lângă familiile principale, există fonduri definite mai degrabă prin metodă decât prin active. Ele se suprapun cu categoriile de mai sus: un fond indexat poate fi, de exemplu, și fond de acțiuni.

• Fondurile indexate reproduc un indice, cu costuri de obicei mai mici; principiile lor sunt în Investiția pasivă cu fonduri indexate: principii de bază.
• Fondurile de fonduri investesc în unități ale altor fonduri; diversificarea crește, dar costurile se pot cumula pe două niveluri.
• Fondurile cu capital protejat sau cu formulă au structuri care urmăresc protejarea, parțială sau totală, a capitalului la o anumită dată, în anumite condiții; protecția nu este echivalentă cu o garanție de stat și se citește atent în prospect.
• Fondurile tematice urmăresc o idee (de exemplu, tranziția energetică), adesea cu concentrare mare.
• ETF-urile pot aparține oricărei familii; diferă prin faptul că se tranzacționează la bursă, cum arătăm în ETF-ul explicat: cum funcționează un fond tranzacționat.

Cum potrivești tipul de fond cu orizontul

Regula generală este că, cu cât ai nevoie mai devreme de bani, cu atât ponderea activelor cu fluctuații mari trebuie să fie mai mică. Motivul este simplu: pe perioade scurte, o scădere a acțiunilor poate să nu mai aibă timp să se recupereze.

Tabelul este orientativ și nu înlocuiește evaluarea personală. Fiecare fond își declară în KID perioada de deținere recomandată și indicatorul de risc, de la 1 la 7. Cum îți stabilești orizontul pentru fiecare obiectiv afli din Orizontul de investiție: cum îl stabilești corect.

Sfat: Când compari fonduri, compară-le doar în interiorul aceleiași familii: un fond monetar și unul de acțiuni nu pot fi judecate după același randament, pentru că riscul asumat este complet diferit.

Întrebările pe care le pui înainte să alegi un tip de fond

Câteva întrebări simple, puse înainte de subscriere, te ajută să eviți nepotrivirea dintre fond și scopul tău. Răspunsurile le găsești în KID, în prospect și în fișa lunară.

1. Ce deține fondul în realitate? Uită-te la structura portofoliului, nu doar la nume.
2. În ce monedă este fondul și în ce monedă sunt activele? Un fond în lei poate deține active externe, cu risc valutar.
3. Care este durata medie a obligațiunilor, dacă este un fond de obligațiuni?
4. Cât de concentrat este portofoliul: câte dețineri, ce pondere au primele zece?
5. Ce indicator de risc are fondul și cât a scăzut în cele mai proaste perioade istorice?
6. Cât costă, raportat la alte fonduri din aceeași familie?
7. Este SAI-ul autorizat? Verifică în registrul ASF de pe asfromania.ro.

Pentru combinația potrivită situației tale, ține seama de profilul de risc și, dacă ai nevoie, consultă un consultant financiar autorizat.

Pe scurt, despre familiile de fonduri

Fondurile monetare, de obligațiuni, diversificate și de acțiuni se deosebesc prin ce dețin și prin ce le mișcă valoarea: dobânzile pe termen scurt, prețul obligațiunilor sau evoluția burselor. Cu cât fondul are mai multe acțiuni și un orizont mai lung, cu atât variațiile pe drum sunt mai mari. Niciun tip nu este garantat, iar alegerea pornește de la momentul în care vei avea nevoie de bani.

De reținut:

• fondurile monetare nu sunt depozite și nu au garanția depozitelor;
• fondurile de obligațiuni pierd valoare când dobânzile cresc, cu atât mai mult cu cât durata e mai mare;
• fondurile de acțiuni pot avea scăderi mari și de durată;
• fondurile diversificate combină clasele, dar denumirile lor nu sunt standardizate;
• compară fondurile doar în interiorul aceleiași familii.