ETF-ul explicat: cum funcționează un fond tranzacționat

Un ETF (din engleză, exchange-traded fund, adică fond tranzacționat la bursă) este un fond de investiții ale cărui unități sunt listate la o bursă și se cumpără sau se vând ca o acțiune obișnuită, în timpul ședinței de tranzacționare. Când cumperi o unitate de ETF, deții indirect o fracțiune din toate titlurile din portofoliul fondului: zeci, sute sau chiar mii de acțiuni ori obligațiuni.

Majoritatea ETF-urilor sunt fonduri indexate: ele nu încearcă să „bată” piața, ci să reproducă cât mai fidel un indice, cum ar fi un indice al bursei locale sau unul global. În acest articol afli cum se formează prețul unui ETF, de ce rămâne apropiat de valoarea activelor, ce înseamnă replicarea fizică și sintetică și la ce riscuri să fii atent. Informațiile sunt educative, nu recomandări de a cumpăra un anumit ETF; valoarea unităților poate scădea, iar pierderea unei părți din bani este posibilă.

Ce este, concret, un ETF

Un ETF este un fond deschis cu o particularitate: unitățile lui nu se cumpără de la administrator, ci de la alți investitori, pe bursă, la prețul pieței. Din punct de vedere juridic, în Uniunea Europeană majoritatea ETF-urilor destinate publicului sunt fonduri UCITS, adică respectă aceleași reguli de diversificare, păstrare a activelor și informare ca fondurile deschise clasice.

Diferențele față de un fond deschis cumpărat de la o societate de administrare a investițiilor (SAI) sunt mai ales practice:

• Prețul se schimbă continuu pe parcursul zilei, nu o singură dată, la VUAN-ul zilnic.
• Cumperi prin broker, dintr-un cont de investiții, nu prin cerere de subscriere.
• Plătești comision de tranzacționare la broker și un mic cost de spread, dar de obicei nu există comision de subscriere sau răscumpărare.
• Costul anual al fondului este, în medie, mai redus decât la fondurile administrate activ, pentru că urmărește un indice.

Cadrul general al fondurilor, cu toți actorii implicați, este descris în Fondurile de investiții: ghid complet pentru începători, iar comparația punct cu punct cu un fond clasic în ETF vs. fond mutual: diferențe de cost și flexibilitate.

Cum se formează prețul unui ETF pe bursă

Prețul unui ETF este stabilit de cerere și ofertă pe bursă, dar rămâne apropiat de valoarea activelor din fond datorită unui mecanism special de creare și răscumpărare a unităților. Acest mecanism este „motorul” care face ETF-ul să funcționeze.

Participanții autorizați și piața primară

Unitățile noi ale unui ETF nu sunt create la cererea fiecărui investitor mic. Ele sunt create și anulate în blocuri mari, numite unități de creare, de instituții financiare care au contract cu emitentul, numite participanți autorizați. Lucrurile se petrec astfel:

1. Dacă pe bursă cererea pentru ETF crește și prețul urcă peste valoarea activelor, participantul autorizat livrează fondului coșul de titluri (sau numerar) și primește unități noi, pe care le vinde pe bursă. Prețul coboară spre valoarea reală.
2. Dacă prețul scade sub valoarea activelor, participantul cumpără unități ieftine de pe bursă, le predă fondului și primește în schimb titlurile, pe care le vinde. Prețul urcă înapoi.

Acest arbitraj, făcut pentru profit de instituții specializate, ține prețul de bursă aproape de valoarea activului net (NAV). Tu, ca investitor de retail, tranzacționezi doar pe piața secundară, adică pe bursă, cu alți participanți.

Formatorii de piață și valoarea indicativă

Pe lângă participanții autorizați, majoritatea ETF-urilor au unul sau mai mulți formatori de piață (market makers), care afișează permanent prețuri de cumpărare și de vânzare. Bursele publică, de asemenea, o valoare indicativă a activului net (iNAV), calculată la intervale scurte în timpul ședinței, care îți arată aproximativ cât valorează activele fondului în acel moment.

Spread-ul, primele și discounturile

Spread-ul este diferența dintre prețul la care poți cumpăra și cel la care poți vinde în același moment, iar el reprezintă un cost real, chiar dacă nu apare pe nicio factură. Cu cât un ETF este mai lichid și activele lui sunt mai ușor de evaluat, cu atât spread-ul este mai mic.

Un exemplu ilustrativ: dacă un ETF are prețul de cumpărare de 99,90 și prețul de vânzare de 100,10, spread-ul este de 0,20, adică aproximativ 0,2% din prețul de mijloc. Dacă ai cumpăra și ai vinde imediat, ai pierde acest 0,2%, plus comisioanele brokerului.

Uneori prețul de bursă se îndepărtează temporar de NAV:

• prima apare când prețul este peste NAV;
• discountul apare când prețul este sub NAV.

La ETF-urile pe acțiuni mari și lichide, abaterile sunt de regulă mici. Ele pot crește la ETF-urile pe piețe mai puțin lichide, la cele pe obligațiuni în perioade de stres sau când bursa pe care tranzacționezi este deschisă, dar piața activelor din fond este închisă.

Sfat: Evită să tranzacționezi un ETF în primele și ultimele minute ale ședinței, când spread-urile sunt adesea mai largi, și folosește ordine cu preț limită în loc de ordine la piață. Diferența este explicată în Tipurile de ordine la bursă: la piață, limită și stop.

Cum replică un ETF indicele

Un ETF indexat își urmărește indicele prin una din trei metode: replicare fizică completă, replicare prin eșantionare sau replicare sintetică. Metoda este indicată în KID, în prospect și, de obicei, în fișa de prezentare a fondului.

Replicarea fizică completă

Fondul cumpără toate titlurile din indice, exact în ponderile lor. Este cea mai transparentă metodă și funcționează bine pentru indici cu un număr rezonabil de componente lichide.

Replicarea prin eșantionare

Pentru indicii cu mii de titluri, unele greu de cumpărat, fondul deține doar o parte reprezentativă, aleasă astfel încât să reproducă cât mai bine caracteristicile indicelui (sectoare, țări, mărimea companiilor). Abaterea față de indice poate fi puțin mai mare.

Replicarea sintetică

Fondul deține un coș de titluri oarecare și încheie cu una sau mai multe bănci un contract de tip swap, prin care banca îi plătește randamentul indicelui în schimbul randamentului coșului. Metoda poate reduce unele costuri, dar adaugă riscul de contrapartidă: dacă banca nu își onorează obligația, fondul se bazează pe colateral. Regulile UCITS limitează expunerea față de o contrapartidă și cer garanții.

Abaterea de la indice

Niciun ETF nu replică perfect indicele. Diferența de randament dintre fond și indice într-o perioadă se numește diferență de urmărire (tracking difference), iar variabilitatea ei se numește eroare de urmărire (tracking error). Costurile anuale, impozitele reținute la sursă pe dividende și metoda de replicare influențează ambele măsuri. Le găsești explicate și în TER și costurile fondurilor: cum compari corect.

Tipurile de ETF-uri pe care le vei întâlni

ETF-urile acoperă aproape orice clasă de active, de la acțiunile globale la obligațiunile de stat, dar nu toate sunt potrivite pentru un începător. Le poți grupa astfel:

• ETF-uri pe acțiuni: globale, regionale, pe o singură țară, pe sectoare (tehnologie, sănătate, energie) sau pe teme.
• ETF-uri pe obligațiuni: de stat, corporative, pe scadențe scurte sau lungi, în diverse monede.
• ETF-uri pe mai multe clase de active: combină acțiuni și obligațiuni în proporții fixe.
• ETF-uri monetare: urmăresc dobânzile pe termen foarte scurt.
• ETF-uri administrate activ: un administrator alege titlurile, ca la un fond activ, dar unitățile se tranzacționează la bursă.

Separat, la bursă găsești produse care seamănă cu ETF-urile, dar nu sunt fonduri:

• ETC-uri (exchange-traded commodities), de exemplu pe aur sau alte materii prime, care sunt de regulă titluri de creanță ale unui emitent, garantate uneori cu metalul fizic;
• ETN-uri (exchange-traded notes), titluri de datorie ale unei bănci, legate de un indice, care adaugă riscul de credit al emitentului.

Atenție: ETF-urile cu efect de levier sau inverse (care urmăresc, de exemplu, de două ori variația zilnică a unui indice ori variația lui opusă) sunt produse complexe, construite pentru tranzacționarea pe termen foarte scurt. Pe perioade mai lungi, rezultatul lor poate diferi mult de ce te-ai aștepta. Riscurile levierului sunt explicate în CFD-urile și efectul de levier: de ce sunt riscante.

Cum cumperi un ETF din România

Ca să cumperi un ETF ai nevoie de un cont la un intermediar autorizat, din care plasezi un ordin pe bursa unde este listat fondul. Pașii sunt aceiași ca la cumpărarea unei acțiuni.

1. Alegi intermediarul: o societate de servicii de investiții financiare autorizată de ASF sau un intermediar dintr-un alt stat al Uniunii Europene, care operează în România prin pașaport european. Verifică statutul lui în registrul ASF.
2. Deschizi contul, cu identificare și chestionarele de cunoaștere a clientului. Detaliile sunt în Contul de investiții: cum îl deschizi și ce acte îți trebuie.
3. Alimentezi contul, în lei sau în valuta în care vrei să tranzacționezi.
4. Identifici ETF-ul după codul ISIN și după simbolul (tickerul) de pe bursa aleasă; același fond poate fi listat pe mai multe burse, în monede diferite.
5. Plasezi ordinul, de preferat cu preț limită, și verifici confirmarea execuției.

La Bursa de Valori București sunt listate câteva ETF-uri care urmăresc indici ai pieței locale; restul ofertei se află pe bursele europene mari. Ce înseamnă indicii locali, cum este BET, afli din Indicii bursieri: ce arată BET și indicii internaționali. Pentru investitorii de retail din Uniunea Europeană, ofertă accesibilă înseamnă în principal ETF-uri UCITS, care au document cu informații esențiale (KID); motivele sunt explicate în ETF-urile UCITS și documentul KID: ce verifici.

Avantajele și limitele ETF-urilor

ETF-urile au devenit populare datorită costurilor reduse și a diversificării ușoare, dar aceleași caracteristici care le fac utile pot încuraja și comportamente riscante. O privire echilibrată arată așa:

Faptul că un ETF se poate vinde oricând în timpul ședinței nu înseamnă că trebuie vândut des. Pentru un investitor pe termen lung, tranzacțiile frecvente adaugă costuri și decizii luate sub impulsul emoției. Principiile unei abordări pe termen lung, cu fonduri care urmăresc indici, sunt prezentate în Investiția pasivă cu fonduri indexate: principii de bază.

Ce verifici înainte să cumperi un ETF

O verificare de câteva minute, făcută pe documentele oficiale ale fondului, te ferește de cele mai multe surprize. Lista de mai jos este un punct de pornire, nu o recomandare de produs.

• Indicele urmărit: ce piață, ce companii, ce ponderi; un nume atractiv poate ascunde o expunere îngustă.
• Costurile curente (TER) și diferența de urmărire față de indice în anii anteriori.
• Metoda de replicare: fizică, prin eșantionare sau sintetică.
• Politica veniturilor: cu acumulare sau cu distribuire; vezi ETF cu acumulare sau cu distribuire: ce înseamnă.
• Moneda fondului și moneda de tranzacționare, cu efectul cursului de schimb.
• Mărimea fondului și lichiditatea: fondurile foarte mici pot fi închise de emitent.
• Domiciliul fondului și informațiile fiscale relevante, pe care le discuți, dacă e cazul, cu un consultant fiscal.
• Indicatorul de risc din KID, pe scara de la 1 la 7.

Pentru decizia propriu-zisă, adică dacă și cât să investești într-un ETF, ține cont de orizontul și de toleranța ta la risc și, la nevoie, cere părerea unui consultant financiar autorizat.

Recapitulare: ETF-ul în câteva idei

Un ETF este un fond de investiții, de obicei indexat, ale cărui unități se tranzacționează pe bursă ca acțiunile. Prețul lui rămâne apropiat de valoarea activelor datorită participanților autorizați și formatorilor de piață, dar spread-ul și eventualele abateri sunt costuri reale. ETF-urile oferă diversificare și costuri anuale reduse, însă nu protejează împotriva scăderilor pieței pe care o urmăresc.

De reținut:

• cumperi și vinzi prin broker, pe bursă, la prețul pieței;
• folosește ordine cu preț limită și compară prețul cu iNAV;
• verifică indicele, costurile, metoda de replicare și moneda;
• evită produsele cu levier sau inverse dacă nu le înțelegi pe deplin;
• valoarea investiției poate scădea sub suma inițială.