Clasele de active explicate: acțiuni, obligațiuni, numerar

O clasă de active este un grup de instrumente financiare care au caracteristici asemănătoare, se comportă similar în aceleași condiții economice și sunt supuse acelorași reguli. Cele trei clase de bază sunt acțiunile (dreptul de proprietate într-o companie), obligațiunile (un împrumut acordat unui stat sau unei firme) și numerarul cu echivalentele lui (conturi, depozite, instrumente pe termen foarte scurt). Fiecare are alt rol: acțiunile pentru creștere pe termen lung, obligațiunile pentru venit și stabilitate relativă, numerarul pentru lichiditate și siguranță.

Înțelegerea claselor de active este fundamentul oricărui portofoliu, pentru că proporția dintre ele explică o mare parte din riscul și din rezultatul pe care îl vei avea. Mai jos găsești caracteristicile fiecărei clase, o comparație directă, clasele alternative și modul în care le poți accesa din România. Informațiile sunt educative: nu recomandă o anumită combinație, iar toate investițiile, inclusiv cele considerate prudente, pot pierde din valoare.

Ce este o clasă de active și de ce contează

O clasă de active reunește instrumente care răspund la aceleași forțe economice: creșterea economică, dobânzile, inflația, încrederea investitorilor. Două acțiuni ale unor companii diferite au mai multe în comun între ele decât o acțiune și o obligațiune de stat.

Împărțirea pe clase te ajută în trei feluri:

• înțelegi riscul: știi ce fel de fluctuații să aștepți de la fiecare parte a portofoliului;
• diversifici real: zece acțiuni din același sector sunt tot o singură clasă, cu risc concentrat;
• potrivești banii cu obiectivele: fiecare obiectiv, după orizontul lui, cere altă combinație.

Decizia privind proporția dintre clase se numește alocarea activelor și este tratată pe larg în Alocarea activelor: cum împarți portofoliul pe clase.

Acțiunile: proprietate și potențial de creștere

O acțiune reprezintă o fracțiune din capitalul unei companii, iar deținătorul ei participă la succesul sau la insuccesul afacerii. Dacă firma crește și devine mai profitabilă, valoarea acțiunii poate crește; dacă are probleme, poate scădea mult, iar în caz de faliment acționarii sunt ultimii la plată.

Sursele de randament ale acțiunilor sunt două:

1. Dividendele, adică partea din profit distribuită acționarilor, atunci când adunarea generală decide acest lucru.
2. Câștigul de capital, adică diferența dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare.

Drepturile pe care le ai ca acționar (vot, informare, dividend) și diferența dintre acțiunile ordinare și cele preferențiale sunt explicate în Acțiunile explicate: ce cumperi de fapt când investești. Pe piața locală, acțiunile se tranzacționează la Bursa de Valori București, prezentată în Bursa de Valori București: ghid complet pentru începători.

Riscul specific acțiunilor

Acțiunile au cea mai mare volatilitate dintre cele trei clase de bază. Scăderile de câteva zeci de procente ale unui indice bursier s-au produs de mai multe ori în istoria piețelor, iar o companie individuală poate scădea și mai mult. De aceea, acțiunile sunt asociate de regulă cu orizonturi lungi și cu diversificarea pe mulți emitenți.

Obligațiunile: împrumut și venit predictibil

O obligațiune este un titlu de datorie prin care împrumuți bani unui emitent (stat, autoritate locală, companie), care se obligă să-ți plătească o dobândă, numită cupon, și să-ți dea înapoi valoarea nominală la scadență. Venitul este, în principiu, cunoscut dinainte, ceea ce face obligațiunile mai previzibile decât acțiunile.

Elementele de bază ale unei obligațiuni:

• valoarea nominală: suma de rambursat la scadență;
• cuponul: dobânda plătită periodic, fixă sau variabilă;
• scadența: data la care se rambursează împrumutul;
• emitentul: cel care datorează banii și de a cărui soliditate depinde plata.

Explicația detaliată a acestor elemente o găsești în Obligațiunile explicate: cupon, scadență și randament, iar titlurile de stat pentru populație, cea mai cunoscută formă de obligațiune în România, în Titlurile de stat: ghid complet pentru populație.

Riscurile obligațiunilor

Obligațiunile nu sunt lipsite de risc. Cele mai importante:

• riscul de credit: emitentul nu plătește cuponul sau principalul;
• riscul de dobândă: dacă dobânzile din piață cresc, prețul obligațiunilor existente scade;
• riscul de inflație: un cupon fix își pierde din valoare reală dacă prețurile cresc;
• riscul de lichiditate: unele obligațiuni se tranzacționează rar.

Un exemplu simplu pentru riscul de dobândă: deții o obligațiune care plătește 50 de lei pe an la o valoare nominală de 1.000 de lei. Dacă pe piață apar obligațiuni similare care plătesc 60 de lei pe an, nimeni nu va plăti 1.000 de lei pentru a ta; dacă vrei să o vinzi înainte de scadență, vei obține mai puțin. Dacă o păstrezi până la scadență, primești în continuare cupoanele și valoarea nominală, cu condiția ca emitentul să plătească.

Numerarul și echivalentele de numerar

Numerarul, în sens investițional, include banii din conturi, depozitele pe termen scurt și instrumentele cu scadență foarte apropiată, precum certificatele de trezorerie sau fondurile de piață monetară. Rolul lor principal este lichiditatea și stabilitatea valorii nominale.

Avantajele numerarului sunt evidente: îl poți folosi oricând, nu fluctuează nominal, iar depozitele bancare sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare în limita stabilită de lege. Dezavantajul este randamentul scăzut, care pe termen lung poate rămâne sub inflație, fenomen explicat în Inflația și randamentul real: de ce contează pentru tine.

În portofoliu, numerarul joacă mai multe roluri: fond de urgență, rezervă pentru cumpărări viitoare, „amortizor” în perioadele de scădere. Diferența dintre a ține bani în numerar ca economisire și a-i investi este detaliată în Economisire sau investiție: diferențele care contează.

Sfat: Fondurile de piață monetară sunt considerate echivalente de numerar, dar nu sunt depozite. Valoarea unității poate scădea, chiar dacă rar și puțin, și nu sunt acoperite de garanția depozitelor. Tipurile de fonduri sunt comparate în Tipurile de fonduri: monetare, de obligațiuni, de acțiuni.

Comparația celor trei clase de bază

Cele trei clase se deosebesc prin sursa randamentului, nivelul fluctuațiilor și rolul pe care îl au în portofoliu. Tabelul de mai jos descrie caracteristici generale, observate istoric, nu promisiuni pentru viitor.

Clasele interacționează între ele: în multe perioade, când acțiunile scad, obligațiunile de stat de calitate au avut un comportament mai stabil, dar această relație nu este constantă și s-au văzut și perioade în care ambele au scăzut simultan.

Alte clase de active: imobiliare, mărfuri, aur

Pe lângă cele trei clase de bază, există clase considerate alternative, fiecare cu particularități importante de lichiditate, costuri și risc. Pentru un începător, ele sunt de obicei complementare, nu punctul de pornire.

Locuința proprie este, pentru mulți români, cel mai mare activ deținut, dar ea are în primul rând un rol de consum (locuiești în ea) și nu se poate vinde parțial. Când îți evaluezi diversificarea, ține cont că o mare parte din avere poate fi deja concentrată într-un singur imobil.

Atenție: Criptoactivele și produsele derivate pe mărfuri au fluctuații foarte mari și, în unele cazuri, protecție redusă pentru investitor. Înainte de orice decizie, verifică statutul de reglementare al platformei și riscurile prezentate în documentele oficiale.

Cum se combină clasele într-un portofoliu

Combinarea claselor de active urmărește un echilibru între creștere și stabilitate, potrivit cu orizontul și cu toleranța ta la risc. Ponderea acțiunilor este, de regulă, principalul „buton” care reglează riscul portofoliului.

Câteva principii generale:

• orizont mai lung permite, în general, o pondere mai mare a claselor volatile;
• obiective apropiate cer o pondere mai mare de obligațiuni pe termen scurt și numerar;
• diversificarea în interiorul fiecărei clase contează la fel de mult ca împărțirea între clase;
• ponderile se schimbă singure odată cu evoluția piețelor și trebuie readuse periodic la țintă.

În literatura de specialitate apare des, ca exemplu didactic, portofoliul „60/40”, adică 60% acțiuni și 40% obligațiuni. Este un reper de discuție, nu o recomandare: pentru unii investitori ar fi prea riscant, pentru alții prea prudent. Legătura dintre clase, orizont și risc este explicată în Orizontul de investiție: cum îl stabilești corect și în Riscul și diversificarea: ghid complet pentru investitori.

Cum ai acces la fiecare clasă din România

Fiecare clasă de active poate fi accesată din România prin mai multe canale, direct sau prin fonduri. Fondurile au avantajul diversificării imediate cu sume mici.

Avantajele și tipurile de fonduri sunt prezentate în Fondurile de investiții: ghid complet pentru începători. Indiferent de canal, intermediarul trebuie să fie autorizat de Autoritatea de Supraveghere Financiară sau de autoritatea din statul lui de origine, în cazul firmelor din Uniunea Europeană.

Neînțelegeri frecvente despre clasele de active

Mai multe idei greșite circulă des printre începători și duc la decizii nepotrivite. Iată cele mai întâlnite:

1. „Obligațiunile sunt fără risc.” Au de regulă risc mai mic decât acțiunile, dar pot scădea ca preț și pot intra în neplată.
2. „Numerarul nu are risc.” Nu fluctuează nominal, dar pierde din puterea de cumpărare când inflația e mai mare decât dobânda.
3. „Acțiunile sunt un joc de noroc.” Pe termen scurt pot fi imprevizibile, dar reprezintă proprietate reală în companii care produc profit; riscul se gestionează prin diversificare și orizont.
4. „Am zece acțiuni, deci sunt diversificat.” Dacă toate sunt din același sector sau din aceeași țară, riscul rămâne concentrat.
5. „Aurul mă protejează mereu.” Prețul lui poate scădea și pe perioade lungi, iar el nu produce venit.

Recapitulare: rolul fiecărei clase

Acțiunile, obligațiunile și numerarul sunt cărămizile oricărui portofoliu, fiecare cu un rol distinct: creștere, venit și stabilitate. Proporția dintre ele, aleasă după orizont și toleranța la risc, contează mai mult decât alegerea unui titlu anume. Clasele alternative pot completa portofoliul, dar vin cu lichiditate redusă sau cu complexitate mai mare. Pentru stabilirea proporțiilor potrivite în cazul tău, un consultant financiar autorizat te poate ajuta, iar pașii de început sunt reluați în ghidul de investiții pentru începători.

De reținut:

• acțiunile au cel mai mare potențial și cele mai mari fluctuații;
• obligațiunile aduc venit, dar sunt sensibile la dobânzi și la soliditatea emitentului;
• numerarul oferă lichiditate și pierde în fața inflației pe termen lung;
• diversificarea înseamnă mai multe clase și mai mulți emitenți;
• nicio clasă de active nu garantează câștigul.