Evaluarea acțiunilor: P/E, P/BV și alți indicatori utili

Evaluarea unei acțiuni înseamnă să compari prețul pe care îl cere piața cu ceea ce primești în schimb: profituri, active, dividende, perspective. Indicatorii de evaluare, cum sunt P/E sau P/BV, sunt rapoarte simple între prețul acțiunii și o mărime din situațiile financiare ale companiei. Ei nu îți spun dacă o acțiune va crește, dar te ajută să vezi dacă prețul pare mare sau mic în raport cu rezultatele și cu alte companii similare.

Ghidul de mai jos explică fiecare indicator important, formula lui, ce arată și unde te poate induce în eroare, apoi îi aplică pe toți pe o companie ipotetică, pas cu pas. Scopul este să înțelegi limbajul analizei fundamentale, nu să primești o „rețetă” de selecție. Niciun indicator nu elimină riscul de pierdere, iar informațiile au caracter educativ, fără recomandări de cumpărare sau vânzare.

Ce înseamnă să evaluezi o acțiune

A evalua o acțiune înseamnă a estima dacă prețul ei este justificat de capacitatea companiei de a genera bani în viitor. Prețul este cifra afișată pe bursă; valoarea este o estimare, diferită de la un analist la altul, pentru că depinde de ipoteze despre viitor.

Există două mari familii de metode:

• Evaluarea relativă, prin multipli: compari indicatori precum P/E sau EV/EBITDA cu cei ai altor companii din același sector, cu media pieței sau cu istoricul propriu al firmei.
• Evaluarea absolută, prin actualizarea fluxurilor de numerar (DCF): estimezi banii pe care îi va genera compania în anii următori și îi aduci la valoarea de azi cu o rată de actualizare care reflectă riscul.

Pentru un investitor începător, multiplii sunt punctul de plecare firesc: sunt ușor de calculat, apar pe multe platforme și permit comparații rapide. Metoda DCF este mai riguroasă teoretic, dar foarte sensibilă la ipoteze; o mică schimbare a ratei de creștere sau de actualizare poate modifica mult rezultatul.

Datele de care ai nevoie și unde le găsești

Toți indicatorii se construiesc din câteva cifre publice, pe care le găsești în rapoartele financiare ale companiei și în datele de tranzacționare de pe site-ul bursei. Înainte să calculezi ceva, asigură-te că folosești aceeași perioadă și aceeași bază (individuală sau consolidată) pentru toate cifrele.

Cum citești fiecare dintre aceste situații este explicat în ghidul despre rapoartele financiare.

Profitul pe acțiune și raportul P/E

Raportul P/E (preț / profit pe acțiune) arată de câte ori plătești profitul anual al companiei prin prețul acțiunii. Este cel mai citat indicator de evaluare, tocmai pentru că e simplu.

• Profitul pe acțiune (EPS) = profitul net atribuibil acționarilor / numărul de acțiuni.
• P/E = prețul acțiunii / profitul pe acțiune, sau, echivalent, capitalizarea bursieră / profitul net.

Un P/E de 10 înseamnă că, la profitul actual, ar dura teoretic 10 ani ca firma să „câștige” valoarea ei de piață. Inversul lui, profitul / preț, se numește randamentul profitului (earnings yield): un P/E de 10 corespunde unui randament al profitului de 10%.

Ce poate și ce nu poate arăta P/E

Un P/E mic poate indica o acțiune ieftină, dar și o companie cu profituri în scădere, cu riscuri mari sau dintr-un sector cu perspective slabe. Un P/E mare poate reflecta așteptări de creștere puternică sau, pur și simplu, un preț exagerat. Variantele frecvente sunt:

• P/E istoric (trailing), calculat pe profitul ultimelor patru trimestre sau al ultimului an;
• P/E estimat (forward), calculat pe profitul estimat pentru anul următor, deci dependent de previziuni;
• P/E ajustat, care elimină câștigurile sau pierderile excepționale.

La companiile cu pierderi, P/E nu are sens. La companiile ciclice (materii prime, construcții, energie), profitul variază mult de la an la an, iar P/E-ul pare mic tocmai în vârful ciclului, când profiturile sunt maxime.

Valoarea contabilă și raportul P/BV

Raportul P/BV (preț / valoare contabilă) compară prețul acțiunii cu capitalul propriu pe acțiune, adică ce ar rămâne teoretic acționarilor dacă activele s-ar vinde la valoarea din bilanț și s-ar plăti datoriile.

• Valoarea contabilă pe acțiune = capitalul propriu atribuibil acționarilor / numărul de acțiuni.
• P/BV = prețul acțiunii / valoarea contabilă pe acțiune.

Un P/BV sub 1 înseamnă că piața evaluează compania sub valoarea contabilă a activelor nete, ceea ce poate semnala o subevaluare sau îndoieli privind valoarea reală a activelor ori capacitatea lor de a genera profit. P/BV este util mai ales la bănci, asigurători și companii cu multe active tangibile. La firmele de software sau servicii, unde valoarea stă în oameni, mărci și tehnologie, valoarea contabilă spune puțin.

Legătura dintre P/BV, P/E și ROE

Cele trei mărimi sunt legate matematic: P/E = P/BV / ROE. O companie cu rentabilitate a capitalului mare merită, în principiu, un P/BV mai mare. Un P/BV mic la o firmă cu ROE slab nu este neapărat o ocazie.

La societățile de tip holding și la fondurile închise listate, investitorii compară adesea prețul cu valoarea activului net pe acțiune (VAN); diferența se numește discount sau primă față de VAN. Mecanismul este explicat în Fondurile închise de investiții: ce sunt și cum funcționează.

EV/EBITDA și ceilalți multipli de valoare

EV/EBITDA compară valoarea întregii companii, inclusiv datoriile, cu profitul operațional înainte de dobânzi, impozite și amortizare. Este preferat în comparațiile între firme cu niveluri diferite de îndatorare, pentru că P/E este influențat de cheltuielile cu dobânzile.

• EV (enterprise value) = capitalizarea bursieră + datoriile financiare - numerarul (plus, unde e cazul, interesele minoritare).
• EBITDA = profitul operațional + amortizarea și deprecierea.
• EV/EBITDA = EV / EBITDA.

EBITDA nu este un indicator definit de standardele contabile, iar companiile îl pot calcula diferit, uneori „ajustat” generos. Pe deasupra, ignoră investițiile necesare pentru menținerea activității: o companie cu echipamente scumpe, care trebuie înlocuite des, poate avea EBITDA frumos și foarte puțini bani rămași.

Alți multipli întâlniți frecvent

Randamentul dividendului și rata de distribuire sunt explicate pe larg în Dividendele: randament, data de înregistrare și plată.

Indicatorii de rentabilitate: ROE și marjele

Indicatorii de rentabilitate arată cât de eficient transformă compania vânzările și capitalul în profit, iar fără ei multiplii de evaluare sunt greu de interpretat. O firmă cu rentabilitate ridicată și stabilă justifică, de regulă, multipli mai mari.

• ROE (rentabilitatea capitalului propriu) = profitul net / capitalul propriu. Arată cât profit produce compania pentru fiecare leu al acționarilor.
• ROA (rentabilitatea activelor) = profitul net / activele totale. Util mai ales la bănci și la firmele cu multe active.
• Marja brută, operațională și netă = profitul de la nivelul respectiv / cifra de afaceri.
• ROIC (rentabilitatea capitalului investit) = profitul operațional după impozit / capitalul investit (capital propriu plus datorii financiare nete).

Un ROE mare obținut cu datorii foarte mari este mai riscant decât același ROE obținut aproape fără îndatorare. De aceea, rentabilitatea se citește întotdeauna împreună cu structura de finanțare.

Indicatorii de îndatorare și lichiditate

Îndatorarea arată cât de vulnerabilă este compania la scăderea veniturilor sau la creșterea dobânzilor, iar lichiditatea arată dacă își poate plăti obligațiile pe termen scurt. Doi indicatori cu multipli similari pot ascunde riscuri foarte diferite dacă unul dintre emitenți e puternic îndatorat.

• Datoria netă / EBITDA: de câți ani de EBITDA ar fi nevoie pentru plata datoriei nete. Valorile mari indică presiune financiară.
• Datoriile financiare / capitalul propriu (gradul de îndatorare): ponderea finanțării prin împrumut față de cea a acționarilor.
• Gradul de acoperire a dobânzilor = profitul operațional / cheltuielile cu dobânzile.
• Lichiditatea curentă = activele curente / datoriile curente.

Nivelurile acceptabile diferă mult între sectoare: o companie de utilități cu venituri stabile suportă mai multă datorie decât una dintr-un sector ciclic. Compară mereu cu firme similare, nu cu un prag universal.

Sfat: Când un indicator arată „prea bine ca să fie adevărat”, caută explicația în notele la situațiile financiare: un câștig din vânzarea unui activ, o reevaluare, o schimbare de politică contabilă sau o subvenție unică pot umfla temporar profitul.

Un exemplu complet pe o companie ipotetică

Ca să vezi cum se leagă indicatorii între ei, iată calculul pentru o companie inventată, cu cifre rotunde alese doar pentru exemplu. Nu reprezintă nicio firmă reală.

Date de pornire: prețul acțiunii 8 lei, 100 de milioane de acțiuni, profit net 80 de milioane de lei, capital propriu 640 de milioane, cifră de afaceri 1 miliard, datorii financiare 300 de milioane, numerar 100 de milioane, EBITDA 160 de milioane, dividend propus 0,40 lei pe acțiune.

Verificarea legăturii dintre indicatori: P/BV / ROE = 1,25 / 0,125 = 10, exact P/E-ul calculat. Ce poți spune despre această companie ipotetică? Doar că, la aceste cifre, piața plătește de 10 ori profitul anual, că îndatorarea pare moderată și că jumătate din profit merge în dividende. Dacă e scumpă sau ieftină depinde de comparația cu firme similare, de stabilitatea profitului și de perspectivele afacerii.

Capcanele evaluării cu indicatori

Indicatorii sunt instrumente de comparație, iar cele mai multe greșeli vin din comparații nepotrivite sau din cifre necurățate de elemente excepționale. Câteva capcane apar constant.

Alte capcane frecvente:

• Capcana valorii (value trap): o acțiune pare ieftină ani la rând pentru că afacerea se degradează.
• Elementele nerecurente: un câștig unic face P/E-ul să pară mic pentru un singur an.
• Diferențele contabile: firme din țări sau sectoare diferite pot raporta aceleași operațiuni diferit.
• Inflația și dobânzile: când dobânzile cresc, multiplii acceptați de piață tind să scadă; vezi și Inflația și randamentul real: de ce contează pentru tine.
• Ignorarea lichidității acțiunii: un multiplu atractiv nu ajută dacă nu poți vinde când ai nevoie.

Chiar și cu o analiză atentă, poți greși. Diversificarea rămâne protecția principală împotriva erorilor de evaluare, cum explică ghidul despre risc și diversificare. Mulți investitori aleg din acest motiv fondurile indexate, care nu necesită selecția individuală a companiilor; principiile sunt în Investiția pasivă cu fonduri indexate: principii de bază.

Important: Exemplele și formulele au rol educativ și nu constituie recomandări de investiții sau evaluări ale vreunei companii reale. Orice acțiune poate pierde din valoare, inclusiv integral; pentru analize adaptate obiectivelor tale, consultă un consultant de investiții autorizat de ASF.

Ce merită reținut despre indicatorii de evaluare

Indicatorii de evaluare leagă prețul acțiunii de profit, capital propriu, vânzări sau fluxul de numerar al companiei. P/E și P/BV sunt cei mai simpli, EV/EBITDA ține cont de datorii, iar ROE și indicatorii de îndatorare arată calitatea și riscul din spatele cifrelor. Niciun indicator nu funcționează singur și niciunul nu prezice prețul viitor.

De reținut:

• compară multiplii doar cu firme din același sector și cu istoricul companiei;
• curăță profitul de elementele excepționale înainte de a calcula P/E;
• citește rentabilitatea împreună cu îndatorarea;
• alege indicatorii potriviți tipului de companie;
• folosește evaluarea pentru a înțelege prețul, nu pentru a ghici evoluția lui.

Contextul pieței și al acțiunilor listate este în ghidul despre Bursa de Valori București, iar drepturile pe care le cumperi odată cu acțiunea în Acțiunile explicate: ce cumperi de fapt când investești. Indicatorii agregați ai pieței pot fi comparați cu cei ai indicilor, descriși în Indicii bursieri: ce arată BET și indicii internaționali.