Sari la conținut
Investiții explicate pas cu pas, fără promisiuni

Raport Notă de analiză

Riscul de credit la obligațiuni: cum îl evaluează ratingurile

Ratingurile de credit estimează cât de probabil este ca un emitent să plătească obligațiunile la timp. Vezi ce arată, ce nu arată și cum le folosești.

Publicat
Autor
Echipa InvestitiiLive
Timp de citire
4 min
Analist care studiază un raport financiar cu note de rating pentru obligațiuni
Structura notei
  1. Ce este riscul de credit și de ce contează?
  2. Ce este un rating și cine îl acordă?
  3. Cum folosești corect un rating?
  4. Cum se leagă riscul de credit de restul portofoliului?
  5. Pe scurt
  6. Întrebări frecvente

Riscul de credit la obligațiuni este posibilitatea ca emitentul să nu plătească dobânda sau capitalul la termen. Ratingurile sunt note acordate de agenții specializate, care exprimă pe scurt cât de probabil pare acest lucru: cu cât nota este mai bună, cu atât riscul estimat de neplată este mai mic. Ele sunt un punct de plecare util, nu o garanție.

Ce este riscul de credit și de ce contează?

Când cumperi o obligațiune, îi împrumuți bani emitentului, fie el stat sau companie, în schimbul unei dobânzi. Riscul de credit este riscul ca împrumutul să nu fie returnat integral sau la timp. Dacă emitentul nu își respectă obligațiile, poți pierde o parte din bani sau îi poți primi mult mai târziu.

De aceea, emitenții considerați mai riscanți oferă, de regulă, randamente mai mari: dobânda mai mare este compensația pentru riscul suplimentar. Este un principiu general al investițiilor, nu o regulă fără excepții. Despre cazul în care cel care a emis nu plătește citește și în articolul despre riscul emitentului.

Ce este un rating și cine îl acordă?

Un rating este o evaluare a capacității unui emitent de a-și plăti datoriile, exprimată printr-o literă sau o combinație de litere. Îl acordă agenții de evaluare financiară, care analizează situația financiară, nivelul de îndatorare, perspectivele sectorului și, în cazul statelor, solidul economiei și al finanțelor publice.

Ca structură generală, scala are două mari zone:

  • Categoria investițională: note care indică un risc de neplată mai scăzut, considerate potrivite pentru investitori prudenți.
  • Categoria speculativă: note care indică un risc mai mare, uneori numite obligațiuni cu randament ridicat, cu dobânzi mai mari, dar cu posibilități mai mari de pierdere.

Fiecare agenție folosește propriile simboluri, așa că verifică pe site-ul agenției semnificația exactă a notei. Mai există și perspectiva ratingului, care sugerează direcția probabilă în perioada următoare.

Cum folosești corect un rating?

Ratingul este un instrument de filtrare, nu un verdict. Îl poți folosi pentru a compara rapid emitenți și pentru a elimina din start pe cei care depășesc toleranța ta la risc. Dar are limite importante, pe care e bine să le ții minte:

  1. Este o opinie, nu un fapt, și poate fi revizuită după ce situația emitentului se schimbă.
  2. Poate reacționa cu întârziere la deteriorarea reală a unei firme.
  3. Nu cuprinde toate riscurile: nu spune nimic despre riscul ratei dobânzii sau despre lichiditatea titlului.
  4. Un emitent bine notat nu este imun la probleme, iar unul cu notă mai mică nu este neapărat în pericol.

Prin urmare, citește și documentele emitentului: prospectul, rapoartele financiare și condițiile emisiunii. Compară ratingul cu ce vezi singur în cifre. Dacă obligațiunea se tranzacționează pe piață, verifică și dacă poți vinde ușor, aspect legat de riscul de lichiditate.

Cum se leagă riscul de credit de restul portofoliului?

Riscul de credit se gestionează cel mai bine prin diversificare. În loc să pui o sumă mare la un singur emitent, poți împărți banii între mai mulți emitenți și între categorii de risc diferite. Astfel, problemele unuia nu îți afectează întregul portofoliu. Cât de mult risc poți accepta depinde de profilul tău; pentru a-l clarifica, poți citi despre profilul de risc al investitorului.

Pentru titlurile de stat vândute populației, riscul de credit privește capacitatea statului de a plăti, în timp ce pentru obligațiunile corporative contează situația fiecărei companii. Poți afla cum se cumpără obligațiunile de stat prin bursă din ghidul Fidelis. Mai multe despre echilibrul dintre risc și diversificare găsești în categoria Risc și portofoliu.

Informațiile din acest articol sunt generale și nu constituie o recomandare de investiții. Pentru decizii concrete, consultă un consultant financiar autorizat sau intermediarul tău.

Pe scurt

  • Riscul de credit este riscul ca emitentul să nu plătească la timp dobânda sau capitalul.
  • Ratingul este o opinie a unei agenții despre probabilitatea de neplată.
  • Emitenții mai riscanți oferă, de regulă, dobânzi mai mari.
  • Ratingul nu garantează nimic și nu acoperă toate riscurile; completează-l cu propria analiză.
  • Diversificarea între emitenți reduce impactul unei neplăți.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă categoria investițională?

Este zona notelor care indică un risc de neplată mai scăzut. Obligațiunile din afara ei se numesc speculative și oferă dobânzi mai mari pentru un risc mai mare.

Un rating bun garantează că voi primi banii înapoi?

Nu. Este doar o estimare a riscului și poate fi revizuită oricând. Emitenții bine notați pot avea și ei probleme.

Unde pot verifica ratingul unui emitent?

Pe site-urile agențiilor de evaluare, în prospectul emisiunii sau prin intermediarul tău. Verifică întotdeauna data la care a fost acordat sau revizuit ratingul.

Conținut educativ, nu recomandare de investiții.

Trimite nota mai departe